Om autentic, sau doar asa sa fie …

Realizez pe zi ce trece că nu poţi fi un om sincer în societatea în care trăim, iar dacă eşti, ajungi să fi ignorat şi batjocorit;  deşi toată viaţa mi-am dorit şi am căutat oameni autentici, am ajuns să îi număr pe degetele de la o mână pe cei găsiţi. Mama mea, mereu a încercat să îmi explice cum stau lucrurile în lumea asta, mi-a explicat clar că nu trebuie să am aşteptări de la oameni, că dacă eu mă lupt să fiu corectă, onestă şi demnă şi ma consum atunci când nu reuşesc în totalitate, asta nu înseamnă că toţi fac asta! În clipa când mi-am predat viaţa lui Dumnezeu, toate aceste dorinţe ale mele s-au intensificat, iar odată cu ele, şi dezamăgirile. De ce ne costă atat de mult să fim oameni de caracter? Dacă facem o promisiune şi nu o respectăm, de ce reacţionăm pasiv, ca şi când este ceva normal? În Matei 5:37 se vorbeşte cum să fie vorbirea noastră :  Felul vostru de vorbire sa fie: „Da, da; nu, nu” , atât de simplu însă se pare că destul de greu.

Sunt convinsă că Dumnezeu nu caută perfecţiune, pentru că ştie garantat că nu va găsi, dar aleg să cred că El işi doreşte oameni sinceri! În concluzie ce înseamnă om a lui Dumnezeu? Nu cumva un om dispus să sacrifice oricât de greu i-ar fi, un om pe care te poţi baza oricând, şi în orice situaţie vei apela la el, vei şti că cuvântul lui dat are valoare! Isus a fost un om de cuvant, Dumnezeu are cuvânt şi tot ce spune, împlineşte, ar trebui să invăţăm asta de la El! Am obosit să dau de aşa zişii oameni ai credinţei, care cunosc Cuvantul dar nu îl împlinesc, dragii mei, oamenii sunt sătuli să fie evanghelizaţi cu pasaje biblice, oamenii aşteaptă faptele care ar trebui să existe cunoscând pasajele!

La actualul loc de muncă, şeful meu întârzie zi de zi cate o jumătate de oră, deşi au trecut unsprezece luni de când se repetă acest prost obicei, eu mereu sunt prezenta la program, mereu merg chiar cu cinci minute înainte, pentru că am fost educată să nu intârzii, iar dacă am vreo problemă şi ştiu că pot întârzia, sunt atâtea metode de avertizare, nu aş ezita! Nu vreau să cred că ţine doar de educaţie!  Nu sunt perfectă şi nici nu aş încerca să fiu, dar ce îmi stă în putere, vreau să împlinesc.

Matryoshka

Reclame

Revigorarea adusă de duh

         Adeseori viaţa ne arată scopul suprem al adevăratei călătorii pe care sufletul cuibărit în trupul plin de cicatricile trecutului, luptă din răsputeri să găsească răspunsurile salvării care par pierdute în ceaţa lăsată de războaiele duse cu speranţa unei biruinţe glorioase. Rezultatele obţinute, de cele mai multe ori ne dezamăgesc, determinându-ne să lăsăm garda jos; ascultând şoaptele decepţiei, alegem sa nu mai credem, alegem abandonul, cu speranţa că se va găsi un războinic mult mai puternic pentru a obţine victoria dorită de Impărat! Ajungem să rătăcim pe un pământ blestemat de om; alegem să credem minciunile falşilor profeţi care susţin cu ardoare, ca o lupta pierdută în bătălie semnifică dezonorat în ochii Regelui, ingroziţi de situaţia în care realizăm că ne aflăm, luăm decizii greşite şi incet ajungem înrobiţi.

         Încătuşaţi, slăbiţi, crezând că acesta este sfârşitul, închidem ochii şi nepăsători, ne lăsăm purtaţi de valul vieţii, cu speranţa că totul se va sfârşi curând, trupul işi va găsi odihna în ţărâna din care s-a ridicat, iar sufletul îşi va primi răspunsurile dorite în ziua finală; însă exact când totul pare pierdut, apare increzător şi optimist duhul, care în dorinţa arzătoare după salvare, aduce revigorare sufletului, şi călăuzire trupului.

         Dintr-odată trupul şi sufletul în frunte cu duhul, ridică armele neşovăitor. Ferm îngenunchiat în faţa Impăratului, promite credinţă, loialitate şi statornicie în faţa oricărei bătălii.

Matryoshka