Calea ce duce în cer.

Proverbe 22:6
„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”
              Mă fascinează cuvântul lui Dumnezeu, ori de câte ori deschid cartea asta plină de putere, descoper ceva nou, citim de multe ori acelaşi vers, însă în diferite ipostaze, sau circumstanţe, deşi ai impresia că mesajul este acelaşi, Dumnezeu îţi descoperă ceva nou. Cred cu tărie că cea mai mare fericire pe care o poate avea un creştin practicant este să audă vocea Creatorului, să-I poată simţi prezenţa, să se lase ghidat de El, şi să continue să trăiască bine încredinţat că nimeni şi nimic nu îl poate clinti de pe calea dreapta.
              Am apreciat mereu metodele părinţilor mei de a mi-L descrie pe Dumnezeu, mereu exista un exemplu din viaţa lor cu care să imi poată compara Scriptura, mi-au arătat atât binecuvântările venite în urma ascultării de El, însă şi blestemele neascultării. Părinţii mei nu mi L-au impus pe Isus în viaţa mea, m-au lăsat să iau singură decizia de a-mi descoperi scopul pe pământ, i-am apreciat şi atunci când m-au lăsat să acţionez după placul meu, deşi ştiau că voi cădea şi voi suferi,  ştiau că Dumnezeu mă va ridica şi astfel puteam experimenta  singură dragostea lui Dumnezeu. Au fost ani buni în care susţineam cu tărie ca deciziile mele sunt înţelepte, însă eşuam în orice situaţie. Mereu imi aminteam în clipele de cumpănă cuvintele părinţilor mei despre călăuzirea lui Dumnezeu în tot ceea ce faci, şi că dacă iţi pui credinţa în El vei fi mai mult decât biruitor!
            Astăzi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru părinţii care mi i-a dat, si le multumesc părinţilor pentru modul în care mi l-au descoperit pe Dumnezeu, ca Tata iubitor dar şi gelos! În prezent NU pot percepe viaţa fără Hristos, nu pot lua o decizie fără să mă consult cu Creatorul, în tristeţe şi bucurie Duhul Lui mă întăreşte şi mă încurajează să duc lupta corectă, mă îndrumă să fiu o binecuvântare, mă sfătuieşte să mă smeresc, şi toate acestea mă ţin aproape de braţul Lui iubitor; Şi toate acestea pentru că părinţii mei mi-au arătat calea pe care trebuie să o urmez!
Matryoshka
Reclame

Înnoirea minţii

Ceea ce gândim şi ceea ce credem ne afectează profund dezvoltarea noastră emoţională, raţională şi spirituală. Nimeni nu este capabil să acţioneze constant în mod diferit faţă de ceea ce gândeşte:

  • ceea ce gândeşte el în inima lui, aceea este el.

Dumnezeu, făcătorul cerului şi al pământului, ne spune: ** Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi iţi voi arăta lucruri mari, lucruri ascunse şi tăinuite pe care nu le cunoşti, pe care nu le distingi sau nu le recunoşti, la care nici nu te gândeşti sau pe care nu le înţelegi. Convingerile noastre, tiparele de gândire şi comportamentul nostru sunt rezultatul experienţelor vieţii şi a modului în care le-am perceput. Există multe lucruri în viaţă pe care le învăţăm incorect, pe care le practicăm constant, şi de care ne agăţăm cu fermitate. Dar majoritatea dintre noi nu suntem conştienţi că s-ar putea să fie nevoie să ne schimbăm modul de găndire şi de a acţiona.

Experienţele dureroase sau distorsionate, relaţiile traumatice sau denaturate din trecutul nostru şi circumstanţele dureroase repetate, toate pot conduce la răni şi la dureri. Noi toţi am fost răniţi în vreun fel, dar avem un Dumnezeu care are toate resursele pentru vindecarea rănilor poporului Său. Isaia 53 ne spune că Dumnezeu L-a trimis pe Isus tocmai pentru acest scop.

Putem alege să cooperăm cu Dumnezeu pentru modul nostru de a gândi, convingerile, întăriturile minţii, atitudinile şi comportamentul nostru sa fie transformate.

Matryoshka