Furtuna care trezeşte conştiinţa

Ce atitudine s-ar manifesta în tine dacă ai afla că există trei legi fundamentale, trei legi spirituale care îţi influenţează destinul şi legătura dintre binecuvântările pământeşti şi modul în care gândim, acţionăm faţă de Dumnezeu şi oameni?

Este foarte simplu, trei legi care iţi arată importanţa iertării şi a renunţării la răzbunare, pentru că în funcţie de atitudinile şi acţiunile noastre vom avea parte de binecuvântări sau de greutăţi! O mare parte din experienţele pe care le trăim sunt influenţate de gândurile, de vorbele sau de acţiunile noastre.

Mereu când cineva ne indurerează, ne răneşte, voluntar sau involuntar, se întâmplă ceva înlăuntrul nostru, prima dată simţim durere, apoi intervin reacţiile noastre – sentimentul pierderii, durerea, ruşinea, iar in al treilea rând ne dorim dreptate, şi anume să-i cauzăm celui care ne-a rănit o durere cel puţin egală cu cea pe care am experimentat-o! (această intenţie se numeşte răzbunare)  Aici este momentul sa ne oprim, până nu va fi prea târziu, şi să aplicăm legea iertării, indiferent câtă durere şi mânie simtim! Abandonam totul in mâinile Tatălui! El va prezenta plângerea noastră în faţa tribunalului ceresc, pentru a judeca şi a da sentinţa necesară.

Ce se întâmplă în caz contrar? Dacă nu renunţăm la durere, la acuzaţie, la mânie şi la dorinţa de răzbunare – PĂCĂTUIM! Singura mângâiere ce ne poate linişti este cea a lui Dumnezeu. Golirea inimii de suferinţă si de durere înaintea lui Dumnezeu face parte din procesul iertării, facând astfel loc mângâierii lui Dumnezeu care ne va ajuta să încetăm cu învinovăţirea, blamarea şi acuzarea. A ierta pe cineva nu inseamnă că trebuie să ne incredem din nou în acea persoană în domeniul în care ne-a rănit, dacă ea nu s-a schimbat! Iertarea inseamnă pur şi simplu faptul că am renunţat la răzbunare în favoarea lui Isus. Această lege ne arată că răsplata şi pedeapsa pe care le vom primi în locurile cereşti se bazează pe ceea ce facem fau gândim aici pe pământ!

Neiertarea poate duce, adesea, la un duh de judecată ( a doua lege spirituală), pentru că avem tendinţa de a critica aspru caracterul şi personalitatea celui care ne-a rănit sau ne-a ofensat!  Judecata implică o comparaţie cu un standard de acceptare, de calitate sau de dreptate, când Dumnezeu judecă, El ştie totul, inclusiv ceea ce este sau a fost în inima cuiva, El pune pe un taler atitudinile şi intenţiile inimii şi pe altul , standardele dreptăţii Sale, apoi ia măsurile corespunzătoare!

Care este defapt problema judecăţii?  In Romani 2:1 spune  : ” … căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur …” cu alte cuvinte atunci când îi condamni pe alţii, involuntar rosteşti această judecată şi asupra ta! Pavel ne mai spune că judecata lui Dumnezeu va cădea, pe drept cuvânt asupra celor care practică aceste lucruri ( inclusiv a noastră) .

În Matei 7:2 spune : ” Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura” – clar consecinţele judecăţii în vieţile oamenilor este ca un blestem asupra propriei persoane. Eliberarea o putem primi doar în numele şi sângele scump a lui Isus, prin mărturisirea păcatelor şi prin pocăinţa de ele, primim dreptul de a pune sângele lui Isus pe uşiorii vieţilor noastre pământeşti, pentru a fi protejaţi de probleme, aşa cum s-a făcut la sărbătoarea Paştelui, când moartea nu a putut intra în casele evreilor!

În Galateni 6:7 spune : ” Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit. ce seamănă omul, aceea va şi secera”   De multe ori ne mirăm că avem necazuri, fiindcă am uitat sau nu am ştiut niciodată că acestea sunt consecinţele unui păcat.  De multe ori, judecata lui Dumnezeu pentru acest păcat vine mult după comiterea lui, iar noi nu facem legătura CAUZĂ- EFECT şi continuăm să suferim, neştiind că există o soluţie.

Legea semănatului şi a seceratului acţionează în mod similar cu legea judecăţii, în sensul că pedeapsa, condamnarea temporară sau greutăţile pe care le experimentăm reflectă modul în care am încălcat legea. Diferenta dintre eceste două legi este că legea semănatului şi a seceratului nu implică în mod necesar judecata altora, este doar un principiu care ne ajută să înţelegem asemănările clare dintre păcatele noastre şi consecinţele lor, mai simplu zis, sămânţa (păcatul, actul iniţial de neascultare) va rodi ceva asemănător ei.

Mântuirea care ne deschide poarta cerului, nu ne fereşte de suferinţa experimentată ca urmare a păcatelor noastre cât suntem aici pe pământ.

2 Corinteni 5 : 10 – ” Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup” 

Matryoshka/Otto Bixler

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s