Calea ce duce în cer.

Proverbe 22:6
„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”
              Mă fascinează cuvântul lui Dumnezeu, ori de câte ori deschid cartea asta plină de putere, descoper ceva nou, citim de multe ori acelaşi vers, însă în diferite ipostaze, sau circumstanţe, deşi ai impresia că mesajul este acelaşi, Dumnezeu îţi descoperă ceva nou. Cred cu tărie că cea mai mare fericire pe care o poate avea un creştin practicant este să audă vocea Creatorului, să-I poată simţi prezenţa, să se lase ghidat de El, şi să continue să trăiască bine încredinţat că nimeni şi nimic nu îl poate clinti de pe calea dreapta.
              Am apreciat mereu metodele părinţilor mei de a mi-L descrie pe Dumnezeu, mereu exista un exemplu din viaţa lor cu care să imi poată compara Scriptura, mi-au arătat atât binecuvântările venite în urma ascultării de El, însă şi blestemele neascultării. Părinţii mei nu mi L-au impus pe Isus în viaţa mea, m-au lăsat să iau singură decizia de a-mi descoperi scopul pe pământ, i-am apreciat şi atunci când m-au lăsat să acţionez după placul meu, deşi ştiau că voi cădea şi voi suferi,  ştiau că Dumnezeu mă va ridica şi astfel puteam experimenta  singură dragostea lui Dumnezeu. Au fost ani buni în care susţineam cu tărie ca deciziile mele sunt înţelepte, însă eşuam în orice situaţie. Mereu imi aminteam în clipele de cumpănă cuvintele părinţilor mei despre călăuzirea lui Dumnezeu în tot ceea ce faci, şi că dacă iţi pui credinţa în El vei fi mai mult decât biruitor!
            Astăzi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru părinţii care mi i-a dat, si le multumesc părinţilor pentru modul în care mi l-au descoperit pe Dumnezeu, ca Tata iubitor dar şi gelos! În prezent NU pot percepe viaţa fără Hristos, nu pot lua o decizie fără să mă consult cu Creatorul, în tristeţe şi bucurie Duhul Lui mă întăreşte şi mă încurajează să duc lupta corectă, mă îndrumă să fiu o binecuvântare, mă sfătuieşte să mă smeresc, şi toate acestea mă ţin aproape de braţul Lui iubitor; Şi toate acestea pentru că părinţii mei mi-au arătat calea pe care trebuie să o urmez!
Matryoshka

Pe creştin nimic nu-l poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu

Se trăieşte haotic, oamenii sunt panicaţi de ceea ce se întâmplă pe glob, unele veşti sunt făcute publice, altele sunt ascunse, depinde de puterea statului, fiecare zi pare o încercare, se aşteaptă ştiri despre terorism şi bombardare, oamenii se tem, devin paranoici, se iau tot felul de măsuri de precauţie, cred că este normală această atitudine, este umană, însă nu şi pentru creştinii practicanţi!

Cred cu tărie că un creştin practicant, nu trebuie să fie şocat de ceea ce se întâmplă, aceste semne vestesc clar ceea ce aşteptăm de atâta timp şi anume venirea Mângâietorului!

Există persecuţii, terorism, antisemitism, martiriu, neverosimil etc. pentru că oamenii şi-au uitat adevărata valoare, şi-au uitat scopul pe acest pământ, au uitat că au un Creator care supraveghează totul şi oricât vor încerca să răstălmăcească adevarul lui Dumnezeu folosindu-se de fel şi fel de mijloace, nu vor obţine nimic altceva decât falimentare din toate punctele de vedere.

Dragii mei, sunt bine încredinţată că nici moartea , nici viaţa , nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

Matryoshka

Înnoirea minţii

Ceea ce gândim şi ceea ce credem ne afectează profund dezvoltarea noastră emoţională, raţională şi spirituală. Nimeni nu este capabil să acţioneze constant în mod diferit faţă de ceea ce gândeşte:

  • ceea ce gândeşte el în inima lui, aceea este el.

Dumnezeu, făcătorul cerului şi al pământului, ne spune: ** Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi iţi voi arăta lucruri mari, lucruri ascunse şi tăinuite pe care nu le cunoşti, pe care nu le distingi sau nu le recunoşti, la care nici nu te gândeşti sau pe care nu le înţelegi. Convingerile noastre, tiparele de gândire şi comportamentul nostru sunt rezultatul experienţelor vieţii şi a modului în care le-am perceput. Există multe lucruri în viaţă pe care le învăţăm incorect, pe care le practicăm constant, şi de care ne agăţăm cu fermitate. Dar majoritatea dintre noi nu suntem conştienţi că s-ar putea să fie nevoie să ne schimbăm modul de găndire şi de a acţiona.

Experienţele dureroase sau distorsionate, relaţiile traumatice sau denaturate din trecutul nostru şi circumstanţele dureroase repetate, toate pot conduce la răni şi la dureri. Noi toţi am fost răniţi în vreun fel, dar avem un Dumnezeu care are toate resursele pentru vindecarea rănilor poporului Său. Isaia 53 ne spune că Dumnezeu L-a trimis pe Isus tocmai pentru acest scop.

Putem alege să cooperăm cu Dumnezeu pentru modul nostru de a gândi, convingerile, întăriturile minţii, atitudinile şi comportamentul nostru sa fie transformate.

Matryoshka

Furtuna care trezeşte conştiinţa

Ce atitudine s-ar manifesta în tine dacă ai afla că există trei legi fundamentale, trei legi spirituale care îţi influenţează destinul şi legătura dintre binecuvântările pământeşti şi modul în care gândim, acţionăm faţă de Dumnezeu şi oameni?

Este foarte simplu, trei legi care iţi arată importanţa iertării şi a renunţării la răzbunare, pentru că în funcţie de atitudinile şi acţiunile noastre vom avea parte de binecuvântări sau de greutăţi! O mare parte din experienţele pe care le trăim sunt influenţate de gândurile, de vorbele sau de acţiunile noastre.

Mereu când cineva ne indurerează, ne răneşte, voluntar sau involuntar, se întâmplă ceva înlăuntrul nostru, prima dată simţim durere, apoi intervin reacţiile noastre – sentimentul pierderii, durerea, ruşinea, iar in al treilea rând ne dorim dreptate, şi anume să-i cauzăm celui care ne-a rănit o durere cel puţin egală cu cea pe care am experimentat-o! (această intenţie se numeşte răzbunare)  Aici este momentul sa ne oprim, până nu va fi prea târziu, şi să aplicăm legea iertării, indiferent câtă durere şi mânie simtim! Abandonam totul in mâinile Tatălui! El va prezenta plângerea noastră în faţa tribunalului ceresc, pentru a judeca şi a da sentinţa necesară.

Ce se întâmplă în caz contrar? Dacă nu renunţăm la durere, la acuzaţie, la mânie şi la dorinţa de răzbunare – PĂCĂTUIM! Singura mângâiere ce ne poate linişti este cea a lui Dumnezeu. Golirea inimii de suferinţă si de durere înaintea lui Dumnezeu face parte din procesul iertării, facând astfel loc mângâierii lui Dumnezeu care ne va ajuta să încetăm cu învinovăţirea, blamarea şi acuzarea. A ierta pe cineva nu inseamnă că trebuie să ne incredem din nou în acea persoană în domeniul în care ne-a rănit, dacă ea nu s-a schimbat! Iertarea inseamnă pur şi simplu faptul că am renunţat la răzbunare în favoarea lui Isus. Această lege ne arată că răsplata şi pedeapsa pe care le vom primi în locurile cereşti se bazează pe ceea ce facem fau gândim aici pe pământ!

Neiertarea poate duce, adesea, la un duh de judecată ( a doua lege spirituală), pentru că avem tendinţa de a critica aspru caracterul şi personalitatea celui care ne-a rănit sau ne-a ofensat!  Judecata implică o comparaţie cu un standard de acceptare, de calitate sau de dreptate, când Dumnezeu judecă, El ştie totul, inclusiv ceea ce este sau a fost în inima cuiva, El pune pe un taler atitudinile şi intenţiile inimii şi pe altul , standardele dreptăţii Sale, apoi ia măsurile corespunzătoare!

Care este defapt problema judecăţii?  In Romani 2:1 spune  : ” … căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur …” cu alte cuvinte atunci când îi condamni pe alţii, involuntar rosteşti această judecată şi asupra ta! Pavel ne mai spune că judecata lui Dumnezeu va cădea, pe drept cuvânt asupra celor care practică aceste lucruri ( inclusiv a noastră) .

În Matei 7:2 spune : ” Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura” – clar consecinţele judecăţii în vieţile oamenilor este ca un blestem asupra propriei persoane. Eliberarea o putem primi doar în numele şi sângele scump a lui Isus, prin mărturisirea păcatelor şi prin pocăinţa de ele, primim dreptul de a pune sângele lui Isus pe uşiorii vieţilor noastre pământeşti, pentru a fi protejaţi de probleme, aşa cum s-a făcut la sărbătoarea Paştelui, când moartea nu a putut intra în casele evreilor!

În Galateni 6:7 spune : ” Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit. ce seamănă omul, aceea va şi secera”   De multe ori ne mirăm că avem necazuri, fiindcă am uitat sau nu am ştiut niciodată că acestea sunt consecinţele unui păcat.  De multe ori, judecata lui Dumnezeu pentru acest păcat vine mult după comiterea lui, iar noi nu facem legătura CAUZĂ- EFECT şi continuăm să suferim, neştiind că există o soluţie.

Legea semănatului şi a seceratului acţionează în mod similar cu legea judecăţii, în sensul că pedeapsa, condamnarea temporară sau greutăţile pe care le experimentăm reflectă modul în care am încălcat legea. Diferenta dintre eceste două legi este că legea semănatului şi a seceratului nu implică în mod necesar judecata altora, este doar un principiu care ne ajută să înţelegem asemănările clare dintre păcatele noastre şi consecinţele lor, mai simplu zis, sămânţa (păcatul, actul iniţial de neascultare) va rodi ceva asemănător ei.

Mântuirea care ne deschide poarta cerului, nu ne fereşte de suferinţa experimentată ca urmare a păcatelor noastre cât suntem aici pe pământ.

2 Corinteni 5 : 10 – ” Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup” 

Matryoshka/Otto Bixler

Există oameni care iubesc singurătatea (interioară)

Unii oameni consideră că singurătatea este una dintre cele mai mari nefericiri pe care le poţi cunoaşte în viaţă, însa pentru fiecare dintre noi, singurătatea este simţită în mod diferit: pentru unii poate este un blestem, o durere greu de descris, iar pentru alţii poate fi o simplă normalitate!

Deşi nu sunt fană, mi-a placut foarte mult opinia lui Tudor Chirilă într-una din postările de pe blogul lui, unde descrie singurătatea : ” Singurătatea nu e un sentiment şi nici o stare. E o cameră în care intri şi ieşi când cauţi adevărul din tine. Singurătatea e o cameră în care se află sinceritatea. Greu de suportat, sinceritatea devine o saună groaznică şi te alungă ca pe un neiniţiat. ” Poate pare absurd dar cred că Tudor a descoperit un mod dificil dar necesar de a te prelucra pentru lumea de afara!

Cred că singurătatea merită iubită, ea este singura care te poate ajuta să te redescoperi, te poate ajuta să meditezi mai mult la lucrurile care merită trăite, şi care nu! Pana la urmă noi suntem proprii stapani ai singurătaţii şi doar noi deţinem cheia pentru a deschide uşa ce ne va ajuta să paşim în locul dorit de noi.

Matryoshka

Opreşte-te!

Observ cum timpul trece, cum clipele parcă trec pe langă noi, le apreciem? ….. poate le selectăm, alegem doar ce ne place iar restul le lăsăm să treacă pasive, nu mai trăim ceea ce iubim, trăim ceea ce suntem nevoiţi pentru a supravieţui, suntem capturaţi de acest demers al vieţii, alergăm zi de zi, parcă ne luptam cu morile de vânt, am uitat să zâmbim, am uitat să întindem măna pentru a ajuta, ci doar pentru a cerşi, relaţiile parcă sunt din ce în ce mai reci, în metrou, autobuz, vezi mamă şi fiică cum işi tastează telefoanele, nu se privesc, nu işi comunică, oare chiar nu au ce să işi transmită una alteia? … ce se întamplă cu noi? În biserici oamenii nu se mai privesc ân ochi, nu se mai vorbeşte despre dragoste, doar judecată, am ajuns să îi dau dreptate lui Puya unde explică situaţia multor biserici în piesa Hurricane :

” Nici în biserici nu e dragoste, e-afacere /

E prea lacom aproapele, fratele /

Când eşti la greu multă lume-ntoarce spatele /

Dragoste caută toţi, Dar trecem unii pe lângă alţii ca nişte roboţi /

Pierdem din vedere lucruri esenţiale /

În goana dupa bani ştii că dragostea dispare”.

Totul pare destul de clar, trăim intr-o lume manipulată de bani! … greu mai intalneşti un om demn de încredere, un om cinstit, un om corect, un om punctual, pe cineva pe care te poti baza indiferent de circumstanţe,  până la urma asta ar trebui să îl definească pe orice creştin de pe acest pamânt ! Opreşte-te o clipă ! Priveşte în sus, lasă vântul să iţi mângâie faţa, meditează care este scopul tău pe acest pământ, ce este mai important pentru tine? … priveşte în jurul tău cum oamenii aleargă parcă fără să respire, sunt stresaţi, nervoşi, agitaţi, le poţi citi pe priviri problemele, nimeni nu vrea să se elibereze de ele, parca le place să le care în spate, motiv pentru care pe zi ce trece devin din ce în ce mai rigizi, te privesc apăsători, greu mai obţi un zâmbet în ziua de azi! Vrei sa trăieşti aşa?  Nu vrei să iţi laşi iniţialele sculptate ca într-un stejar? Fă ceva pentru cei din jurul tău care sa conteze, spune ceva diferit faţă de ceilalţi oameni, atinge inimi într-un mod plăcut, zâmbeşte, priveşte înainte cu credinţă, şi cine ştie, poate într-o zi lumea îţi va cunoaşte numele!

Matryoshka

Să ai totul şi totuşi… Să realizezi că nu ai nimic fără Hristos

Odată cu legalizarea căsătoriilor între aceleaşi sexe, toate siteurile sunt pline de opinii pro şi contra!.. Observ oameni care îşi însuşesc o autoritate pe care nu o au, iar cei pe care o au nu au suficientă inţelepciune de a o folosi, oameni răniti verbal pentru orientarea sexuală personală, oameni ofensaţi de unele decizii neortodoxe ale prietenilor ce credeau ca îi cunosc de o viaţă, se aruncă cu pasaje biblice, mottouri, sfaturi, avertizări, se ridică un judecător mai mare decât celălalt, informaţia este folosită eronat, nu se mustră cu duhul blândeţii, fiecare se vede mai sfânt decît celălalt!

In primul rând, dragii mei, „behaiti” după venirea lui Hristos, IL aşteptaţi pe Regele, dar acesta nu va veni până nu se va împlini Scriptura, ceea ce este scris trebuie să se împlinească, Hristos a murit odată pentru păcatul meu şi al tău, nu va mai fi crucificat încă o dată, asta e clar!  Cu toţii ştim diferenţa între bine şi rău, toată omenirea cunoaşte păcatul Sodomei şi a Gomorei, toată lumea cunoaşte consecinţa păcatului, este atât de simplu ca bună ziua!

Vreau să mă adresez celui care se află într-o „confuzie gigantică” cu privire la identitatea lui sexuală:  „şti bine diferenţa între sărat şi dulce, acru şi amar, durere şi plăcere,  bun şi rău, sunt primele lucruri ce le invăţăm încă de copii, şti bine că nu te-ai născut aşa, ci ai o luptă sufletească ca urmare a unor traume care poate nici nu au fost depistate pentru a fi vindecate, sau sunt descoperite însă nu ai ştiut cum să primeşti eliberarea prin iertare! Cauţi iubirea? Iubirea supremă se află la Isus, care te aşteaptă cu braţele deschise, iţi înţelege frustrarea, durerea, dezamăgirea, îţi cunoaşte toate rănile trupeşti şi sufleteşti, te-a creat perfect, însă păcatul din lume ne-a atins pe fiecare într-un fel sau altul, şti bine ce ai de făcut, până la urmă la ce folos să fi împlinit pe pământ şi să nu ai parte de împlinirea cerească, pentru nimeni şi nimic de pe pământul acesta nu merită să pierzi întâlnirea cu Cel care iţi e mamă, tată, soră, frate adică totul şi iţi este aproape în toate, dragostea supremă pe care o cauţi e doar la El, nu se merită să Il pierzi pentru o plăcere pământească! Nu se merită să pierzi viaţa veşnică pentru că eşti copleşit de sentimente, emoţii şi dorinţe pe care le poţi supune, pentru că ai autoritatea şi puterea!  Şti ce ai de făcut, ia decizia corectă!”

Vreau să mă adresez marilor judecători, care efectiv nu pot face diferenţa între a mustra păcatul nu persoana şi a judeca, chiar crezi ca folosesâşti metoda inţeleaptă? ” Cum crezi că ar proceda Isus dacă ar fi întrupat pe pământ în zilele noastre? Ar lua piatra „păcatos” şi ar lovi toţi sodomiţii, sau le-ar oferi şansa să işi recunoască păcatul şi să se căiască ! Ştim toţi a face diferenţa între bine şi rău, nu crezi că ar fi mai indicat să depistezi rădăcina păcatului, şi să înalţi o rugăciune? Te crezi perfect? Rişti să oferi ocazia de a intra în creierul şi mintea ta şi de a avea acces la toate informaţiile şi găndurile ce le ai? Îţi spun eu că nu, pentru că la fel ca toţi de pe pământ, suntem plini de păcate, singura diferenţă este că fiecare are lupte diferite, dar în concluzie tot păcat este, şi rezultatul este acelaşi: Moartea! Mai lasaţi şi lui Dumnezeu ceva de judecat, nu vă mai insuşiţi roluri care nu vi se cuvin! Şi până la urmă să fim realişti, nu Curtea Suprema este cea care a definit căsătoria şi din această cauză nici nu are dreptul s-o redefinească. Întăresc cuvintele lui Graham adresate S.U.A.: ” Instituţia căsătoriei a fost creată cu mult timp înainte să existe Guvernul SUA, de acelaşi Dumnezeu Atotputernic care a creat bărbatul şi femeia. Această decizie a fost luată de o instanţă divină şi nu poate fi revizuită sau modificată de o instanţă umană. Dumnezeu este foarte clar cand defineşte căsătoria: De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va uni cu soția lui, iar ei vor deveni un singur trup. (Geneza 2:24 NTR)”

Cu alte cuvinte, scurtă este vremea, şi Cel ce vine, va veni şi nu va zăbovi, semnele sunt tot mai clare pe zi ce trece, nu zic că nu mă îngrozesc actele de terorism, legalizarea căsătoriilor intre aceleaşi sexe, crimele etc, însă în acelaşi timp mă bucur că lupta pe acest pământ se scurtează, şi nu va mai trebui să ne luptăm cu morile de vânt.  Mirele vine să işi ia oamenii fideli, pe cei care au luptat împotriva răului, şi a păcatului cu inţelepciune, oricât de greu ne-a fost şi ne este, toate acestea se vor sfârţi, vom sta faţî în faţă cu Creatorul, spune-mi că acesta nu e un motiv suficient să lupţi?

Matryoshka